Rezumat:
Tom Boyd este autorul seriei de succes Trilogia Îngerilor, primele două volume devenite deja bestseller-uri. După o frumoasă poveste de dragoste cu o pianistă celebră, Aurore Valancourt, cunoscută, de altfel, și pentru relațiile ei de scurtă durată, Aurore îl părăsește pe Tom, iar el cade în dizagrație. Inima lui frântă îl duce la gesturi extreme și ajunge să fie arestat pentru că a condus sub influența alcoolului, începe să se drogheze cu pastile „calmante” și se închide în casă, nemaiscriind și cel de-al treilea volum al seriei sale.Iar, ce e și mai rău, prietenul său cel mai bun, Milo îl anunță că au datorii mari și că volumul doi al Trilogiei Îngerilor a fost tipărit greșit în 100 de exemplare, povestea oprindu-se la mijlocul cărții, la propoziția „Strigă Billie căzând”
Dar într-o zi, „aterizează” pe terasa casei lui Tom, Billie, un personaj secundar din romanele sale. La început, Tom este sceptic și o supune pe Billie la o serie de întrebări despre respectivul personaj, iar fata răspunde la toate corect. Astfel, Tom este convins că aceasta este Billie, căzută din propoziția neterminată din exemplarele tipărite greșit.
Billie află de povestea de dragoste eșuată a lui Tom și îi propune un târg: îl va ajuta să o recucerească pe Aurore, dacă el va scrie volumul trei al seriei, în care îi va construi și o viață mai bună. Tom acceptă, și astfel cei doi ajung să călătorească tocmai spre…. Mexic!
Printre autostopiști, localuri, ceasuri de lux și hoteluri, Tom va redescoperi adevăratul gust al vieții și mai ales, persoana alături de care să își trăiască viața.
Părerea mea:
Nu cred că mai este nevoie de cuvinte pentru a descrie această carte, care mi-a plăcut foarte mult. Mai mult decât mă așteptam. Guillaume Musso este clar printre preferații mei.
Personajele sunt foarte bine conturate, preferata mea a fost Billie, cu personalitatea ei debordantă, mereu plină de energie și amuzantă. Mi-a plăcut și de Tom, cu excepția stării lui de la începutul cărții, după ce l-a lăsat Aurore „cu ochii în soare”. 😀 Mi-a plăcut și că autorul ne-a arătat latura romantică a fiecărui personaj și câte puțin din povestea lor.
Mi-a plăcut faptul că, la început, ai crede că are și această carte câteva elemente supranaturale, iar la final afli că de fapt nu este așa, și tot ce-ai crezut de-a lungul cărții se destramă și ți se dezvăluie adevărul.
Povestea este foarte antrenantă, nu te plictisești nici măcar o clipă, iar întămplările sunt foarte amuzante și distractive. Categoric, Guillaume Musso este acum unul dintre autorii mei preferați. Vă recomand cartea, merită citită!
Citate Fata de Hârtie:
„Masa și scaunele erau răsturnate, dalele acoperite cu sute de cioburi de sticlă. Solul era tartinat cu cafea, compot de banane și sirop de arțar. Dar nici urmă de Billie.
– Armata a făcut cumva teste nucleare la tine acasă? se resemnă Carole.
– E adevărat că aici e mai rău ca la Kabul, îi ținu isonul Milo.”
„ – Deci, dacă înțeleg bine, rezumă Milo, una din eroinele romanului tău a căzut dintr-o frază prost tipărită direct în casa ta. Cum era goală, s-a îmbrăcat cu o rochie aprținând ex-prietenei tale, apoi ți-a preparat pancakes cu banane la micul dejun. Ca să-i mulțumești, tu ai închis-o pe terasă și, în timp ce ascultai Miles Davis, ea și-a tăiat venele, mânjnd cu sânge peste tot, după care și le-a lipit la loc cu Super Glue „special pentru ceramică și porțelan”. Apoi ați fumat pipa păcii, jucând jocul adevărului în timpul căruia ea te-a tratat de obsedat sexual și tu pe ea de ștoarfă, înainte de a pronunța o formulă magică pentru a dispărea fix în momentul în care noi sunam la ușă. Așa a fost?
– Las-o baltă, am zis eu. Eram sigur c-o vei întoarce împotriva mea.”