Recenzie – Fata de Hârtie de Guillaume Musso

Rezumat:

Tom Boyd este autorul seriei de succes Trilogia Îngerilor, primele două volume devenite deja bestseller-uri. După o frumoasă poveste de dragoste cu o pianistă celebră, Aurore Valancourt, cunoscută, de altfel,  și pentru relațiile ei de scurtă durată, Aurore îl părăsește pe Tom, iar el cade în dizagrație. Inima lui frântă îl duce la gesturi extreme și ajunge să fie arestat pentru că a condus sub influența alcoolului, începe să se drogheze cu pastile „calmante” și se închide în casă, nemaiscriind și cel de-al treilea volum al seriei sale.Iar, ce e și mai rău, prietenul său cel mai bun, Milo îl anunță că au datorii mari și că volumul doi al Trilogiei Îngerilor a fost tipărit greșit în 100 de exemplare, povestea oprindu-se la mijlocul cărții, la propoziția „Strigă Billie căzând”

Dar într-o zi, „aterizează” pe terasa casei lui Tom, Billie, un personaj secundar din romanele sale. La început, Tom este sceptic și o supune pe Billie la o serie de întrebări despre respectivul personaj, iar fata răspunde la toate corect. Astfel, Tom este convins că aceasta este Billie, căzută din propoziția neterminată din exemplarele tipărite greșit.

Billie află de povestea de dragoste eșuată a lui Tom și îi propune un târg: îl va ajuta să o recucerească pe Aurore, dacă el va scrie volumul trei al seriei, în care îi va construi și o viață mai bună. Tom acceptă, și astfel cei doi ajung să călătorească tocmai spre…. Mexic!

Printre autostopiști, localuri, ceasuri de lux și hoteluri, Tom va redescoperi adevăratul gust al vieții și mai ales, persoana alături de care să își trăiască viața.

Părerea mea:

Nu cred că mai este nevoie de cuvinte pentru a descrie această carte, care mi-a plăcut foarte mult. Mai mult decât mă așteptam. Guillaume Musso este clar printre preferații mei.

Personajele sunt foarte bine conturate, preferata mea a fost Billie, cu personalitatea ei debordantă, mereu plină de energie și amuzantă. Mi-a plăcut și de Tom, cu excepția stării lui de la începutul cărții, după ce l-a lăsat Aurore „cu ochii în soare”. 😀  Mi-a plăcut și că autorul ne-a arătat latura romantică a fiecărui personaj și câte puțin din povestea lor.

Mi-a plăcut faptul că, la început, ai crede că are și această carte câteva elemente supranaturale, iar la  final afli că de fapt nu este așa, și tot ce-ai crezut de-a lungul cărții se destramă și ți se dezvăluie adevărul.

Povestea este foarte antrenantă, nu te plictisești nici măcar o clipă, iar întămplările sunt foarte amuzante și distractive.  Categoric, Guillaume Musso este acum unul dintre autorii mei preferați. Vă recomand cartea, merită citită!

My rating: 5/5 stele

Citate Fata de Hârtie:

„Masa și scaunele erau răsturnate, dalele acoperite cu sute de cioburi de sticlă. Solul era tartinat cu cafea, compot de banane și sirop de arțar. Dar nici urmă de Billie.
 – Armata a făcut cumva teste nucleare la tine acasă? se resemnă Carole.
 – E adevărat că aici e mai rău ca la Kabul, îi ținu isonul Milo.”

„ – Deci, dacă înțeleg bine, rezumă Milo, una din eroinele romanului tău a căzut dintr-o frază prost tipărită direct în casa ta. Cum era goală, s-a îmbrăcat cu o rochie aprținând ex-prietenei tale, apoi ți-a preparat pancakes cu banane la micul dejun. Ca să-i mulțumești, tu ai închis-o pe terasă și, în timp ce ascultai Miles Davis, ea și-a tăiat venele, mânjnd cu sânge peste tot, după care și le-a lipit la loc cu Super Glue „special pentru ceramică și porțelan”. Apoi ați fumat pipa păcii, jucând jocul adevărului în timpul căruia ea te-a tratat de obsedat sexual și tu pe ea de ștoarfă, înainte de a pronunța o formulă magică pentru a dispărea fix în momentul în care noi sunam la ușă. Așa a fost?
  – Las-o baltă, am zis eu. Eram sigur c-o vei întoarce împotriva mea.”

Ziua Spulberă-mă: Recenzie – Spulberă-mă de Tahereh Mafi

Rezumat:

Fatală. Aceasta este atingerea lui Juliette. Primul contact cu cineva a fost la o vârstă fragedă, cu propria ei mamă. Pe atunci, Juliette nu știa că atingerea sa e periculoasă. Din cauza durerii pe care i-a provocat-o mamei sale și încă câtorva persoane, la vârsta de 17 ani, Restaurația a decis că ar fi mai sigur să o închidă într-un ospiciu. Stătea închisă de 264 de zile în acel ospiciu, singură și abandonată. Într-o zi, „primește” un nou coleg de celulă, Adam. Apoi, ea află cu stupoare că Adam este de fapt un soldat al Resaturației și că a fost doar trimis să o spioneze pe Juliette. Astfel, Juliette află de cercetările îndelungate pe care Warner, șeful armatei, le-a efectuat despre ea și de care Juliette nu avea habar. Warner o vrea ca pe o armă. Una letală. Juliette este scoasă din ospiciu și teleportată în lux. După puțin timp, ea află adevărul despre Adam și astfel, fuge cu el. Dar oare vor reuși ei să scape de Warner, care o vrea pe Juliette doar pentru el?

Părerea mea:

Bun venit în lumea Spulberă-mă, unde cuvintele sunt mai mult decât simple cuvinte, iar propozițiile nu sunt ceea ce par; unde metaforele tronează și frazele dansează 😀  Asta ar fi trebuit să fie ca un fel de „avertizare” pe prima pagină a cărții 🙂

Spulberă-mă chiar m-a impresionat într-un fel, prin toate emoțiile pe care le exprimă cuvintele. Mafi are un fel de a scrie care emană atâta emoție… Mi-a plăcut foarte mult. Este frumos scrisă, dar în același timp și ușor de citit. Cartea nu are decât foarte puține momente pe care le-am considerat plictisitoare.

Personajele sunt „simpatice”, aș putea zice, te poți regăsi câte puțin cu fiecare. Personajul meu preferat a fost Kenji, cu umorul său nelipsit din orice situație, dar și cu seriozitatea de care dădea dovadă când lucrurile erau mai serioase.

Captivitate – libertate, dragoste – ură, teamă – siguranță, tăcere – răzvrătire, cruzime – bunătate, toate în aceeași carte. O să credeți că e puțin cam „serioasă” recenzia, dar nu mai zic mai multe, vă las pe voi s-o citiți și să vă spuneți părerea. Credeți-mă, merită citită. Mie mi-a plăcut destul de mult cât să-i dau 5 stele 😀

My rating: 5/5 stars

Later edit: 4.5/5 stars

Citate Spulberă-mă:

„Kenji înjură, sângerează, rămâne fără blesteme și se duce împiedicându-se spre baie, ținându-se de nas.”

„- Ești sigură că nu ești nebună?
– Nu. Îmi las capul într-o parte. Nu sunt sigură.”

„Și totuși, el nu știe că sunt un monstru secretul meu.”

Review – The Immortal Rules by Julie Kagawa

Title: The Immortal Rules (Blood of Eden #1)
Author: Julie Kagawa
Release Date: April 24th 2012
Publisher: Harlequin Teen
Source: NetGalley
Add it: Goodreads
Buy it: Amazon / The Book Depository

Synopsis:

Allison ‘Allie’ Sekemoto fights for survival in the Fringe, the outermost circle of New Covington, a vampire-ruled city.  But one night, after a hunt for food goes awry, she ends up in the middle of nowhere. And in New Covington, nowhere means rabids. After a fierce fight with one, she gets bitten by the rabid. But Kanin, a vampire, finds her and gives her a choice: either die or become what she despises the most: a vampire. But her instincts for survival finally tell her to choose the latter. But things get complicated after a while, and Allison is forced to run away.  In her run for survival, she finds Zeke. But will he accept her the way she is and see past the Vampire inside her?

My review:

*A big thank you to NetGalley and HarlequinTeen for giving me the chance to read this amazing book before it was released.*

Warning! This review may contain traces of my overly exerted fandom for this book.

Let me start by saying I extremely-mega-really-super loved this book! It’s just perfect. PERFECT.

I don’t know why I requested The Immortal Rules in the first place. Usually, I’m not a really big fan of vampire books. I guess it was because everyone was talking about it, saying what a great book it will be and curiosity was just stabbing me in the back.  But this book didn’t meet my expectations. It overruled them. Yes, it did. Kagawa just knows how to write a good book.

There wasn’t a single moment I got bored and thought about putting the book down, like it happened with some previous books I’ve read. No, this book just kept me turning the pages, wanting more and more and more.

What I really liked is the way the book is written. I could really feel every single one of Allie’s emotions, thoughts and heartbeats. I felt the struggle inside her, with her being a vampire now but with her real self not wanting to hurt people. It’s one of the very few books that actually made me cry a little.

I also loved the relationship between Allie and Zeke. It’s one of the most beautiful, heart-wrenching, sweet and true love stories I’ve ever seen. It’s just pure love and struggles.

I could go on and on rambling about this book. There’s just so many great things I could say about it. And I think I’m gonna buy the whole Iron Fey series just for the sake of reading more of Kagawa’s work. I’m literally craving more! Her writing is just so vibrant… The Immortal Rules is perfect. Pure awosemeness. Go read it. Now.

My rating: 5 ♥/5 stars

The Immortal Rules Quotes:

“Today for dessert, we have apple pie, blueberry pie and Ezekiel pie.”

“Did he teach you how to bore you opponents to sleep? Because I think I missed that lesson.”

“You are a monster.” Kanin’s deep voice droned in my head again, as I forced myself to move, to walk away. “You will always be a monster, there is no turning back from it. But what type of monster you become is entirely up to you.”

“He smiled, a real one this time, though his voice remained teasing. “So, what do you think I am?” Naive, I thought at once. Naive, brave, selfless, incredible and much too kind to survive this world. It’ll break you in the end, if you keep going like this. Good things never last.”

Review – Forgive My Fins by Tera Lynn Childs

Title: Forgive My Fins    Author: Tera Lynn Childs
Release Date: June 28th 2011
Publisher: Katherine Tegen Books            Source: Won in a giveaway
Add it: Goodreads
Buy it: 
Amazon / The Book Depository

Synopsis:

Lily Sanderson is half-human, half-mermaid. She is now living on land and going to Seaview High School, living a normal human life. But she also has another secret: she likes Brody, one of the most popular guys in school. When Lily asks Brody to the dance and he turns her down, her obnoxious biker-boy neighbour, Quince Fletcher, offers to help her. But things go awry when Lily accidentally kisses Quince instead of Brody, causing a magical bond to form between them. Now, Quince and Lily are in a race against time to sever the bond, but on the way, they each discover the thing that was right before their eyes all along.

My thoughts:

I’d heard good things about this book and I was definitely looking forward to it, but I really wasn’t expecting it to be as fun and light-hearted as it is. I read this book very quickly and it put a very big smile on my face. I loved it!

This was my first mermaid book, so I didn’t really know what to expect. Well, it totally obliterated anything I had in mind! I really liked the whole premise and the story.

I really liked the charcaters, how Lily was brave enough to ask  Brody out and all her `fish-y` vocabulary, it was really funny 🙂 I also immediately fell in love with Quince. He is funny, but also very sweet. I liked that.

For me, the sense of humour in a book is very important and this one had plenty! I literally rolled on the floor laughing at some scenes in it!

I also liked Lily and Quince’s realtionship. There was so much tension between these two, that you could cut it with a knife. Spoiler alert! Highlight between the asteriks to read. *My sentimental part was very satisfied. I mean, you should’ve seen the kisses! They were so passionate and tense, yet also very soft.*

I absolutely loved Forgive My Fins and I recommend it to all of you, my dear readers. You won’t regret it!

My rating: 5/5 stars

Forgive My Fins quotes:

“I don’t believe it,’ Quince says with absolute certainty. ‘I don’t believe anything magical can make someone more in love.’ […]
He looks me right in the eye as he says, ‘Love is already the strongest magic in the world.”

“Some people find beauty in chaos.”

“Quince…why didn’t you ever tell her? This girl you love. Why didn’t you tell her how you  feel?”…
“Because”- his voice is heavy with a kind of resigned sadness “-She doesn’t want to know.”

“All right,” Shannen says slowly, tucking a lock of dark brown hair behind her ear. “Why did you glue that dolphin upside down?”
Okay, so I’m a little distracted. “He’s doing the back stroke.”

“Self-involved? Self-involved?!?” I jump to my feet, unable to sit still. “Let’s talk about self-involved, Mr. Kissing Unsuspecting Girls in Libraries.”

“This just isn’t my day. Or my week. Or maybe my life. No, sadly, this is my life.

Review – Wanderlove by Kirsten Hubbard

Title: Wanderlove                               Author: Kirsten Hubbard
Release Date:
13th March 2012
Publisher:
Random House Children’s Books                                     Source: NetGalley
Add it:
Goodreads
Buy it:
Amazon / Book Depository

Synopsis:

Bria Sandoval just finished high school… and her relationship with Toby. Or, actually, he finished it. So, as a cure to her heartbreak, she decides to go on a trip with her two best friends. But when they turn her down, she ends up going with a group called Global Vagabonds in a trip around Central America. There, she meets backpackers Rowan, a scuba- diving instructor and his sister Starling, an avid human rights activist. Bria ditches her group in favour of Rowan and Starling. But Bria and Rowan are both running from their past, and when love enters the equation, everything just becomes more complicated…

My thoughts:

I really liked this book! I liked pretty much everything: from the story and the setting, to the characters and the evolution of the story.

I instantly connected with Bria. Hubbard’s narrating, though not full of emotion, can transmit the feelings and I could feel everything that was going through Bria’s heart and mind, along with her.  I really liked her funny comments, too.

I’ve never read a book about travelling before, and especially not in Central America, which is another reason why Wanderlove is different than other YA books. The author’s experience as a backpacker is clearly seen throughout the book, as she describes every place in detail, just like a real traveller would.

I also liked Kirsten Hubbard’s drawings. She has real talent and the drawings help you visualize everything better.

One of my favourite parts was the romantic tension between Bria and Rowan. You could sense it from miles away, and believe me, YOU CAN CUT IT WITH A KNIFE 🙂

I was a bit upset by Bria’s behiavor in a particular scene toward the end of the book (spoiler alert! highlight between the asteriks to read *cough make out session cough*)

The ending was very unexpected. But I ended up liking it a lot and I don’t think there could be a better ending. (Or, there could, but this one is already perfect, so no need to change it.)

Overall, this was a really good book and I recommend it to any contemporary fan!

My rating: 4.5/5 stars 4.50-Sterne

Wanderlove quotes:

“I’ve come to realize that sometimes, what you love most is what you have to fight the hardest to keep.”

“Because – admit it – there’s something perversely appealing about sitting all alone, feeling sorry for yourself, especially when the scenery’s stunning and there’s a party going on behind you.”

“Hearing about vacations is like hearing about dreams – no one cares except the person who’s experienced them.”

                                                                                                                                                                                                                     

Recenzie: Paranormal de Kiersten White

M-am gândit să încerc să scriu recenzia în două ”părți”, ca să zic așa, ”rezumat” și ”părerea mea”, ca să nu mă mai tot frământ cum să încep recenzia 🙂

Rezumat:  Evelyn ”Evie” este o adolescentă de 16 ani, ce lucrează pentru AISP (Agenția Internațională de Securitate pentru Paranormali), datorită ”harului” ei de a vedea dincolo de farmecele paranormalilor. Ea a fost luată de către cei de la AISP încă de la vârsta de 8 ani. Ea consideră că trăiește o viață relativ normală, chiar și cu job-ul ei. Totul decurge bine la Centrul AISP până când, într-o zi, se strecoară în Centru o creatură ciudată, care nu are culoare și este parcă făcută din apă. Lend, pe numele lui, este de fapt un metamorf, adică poate lua înfățișarea oricărei persoane. Fascinată de Lend, Evie începe să se apropie tot mai mult de el. De aici, cred că știți ce se întâmplă mai departe 😀 Dar, adevărul nu stă mult timp ascuns, și pe măsură ce începe să iasă la iveală, Lend și Evie, vor trebui să treacă peste toate obstacolele și să încerce să trăiască o viață normală.

Părerea mea: În primul rând, țin să vă spun că această carte a fost EXTRAORDINARĂ! Epică! Mi-a plăcut toul: de la premiza cărții până la personaje și simțul umorului, prezent la fiecare pas în carte. Nu îi lipsește nimic cărții. Mi-a plăcut cum au fost conturate pesonajele, fiecare trăsătură potrivindu-se perfect cu caracterul fiecăruia.

Un alt aspect important pentru mine când vine vorba de cărți este simțul umorului. Iar aceasta a avut din plin! Replicile și gândurile lui Evie, oftaturile lui Raquel (veți ști despre ce vorbesc când veți citi cartea!), replicile și gesturile lui Lend, totul te face să te prăpădești de râs.

Iar întorsăturile de situație au mai animat acțiunea. Dar nu au dezamăgit, am fost foarte surprinsă de fiecare dată.  Într-o singură privință consider că era loc de mai bine, și anume, finalul. Este frumos, dar se putea și mai bine.

În concluzie, cartea aceasta merită toți banii! Fiecare bănuț 🙂 V-o recomand tuturor cu căldură, nu veți fi dezamăgiți.

                    My rating: 5/5

Citate Paranormal:

„Când am terminat, eu și Raquel aveam o mulțime de pungi de cumpărături.                                     A clătinat din cap.                                                                                                                                 – Nu știu cum o să justific toate astea în raportul de cheltuieli.                                                              – Pur și simplu le treci la cheltuieli terapeutice, i-am sugerat.”

„- Numele meu este Evie. (…) Și tu ești?                                                                                             – Lend.

– Lend? a întrebat Raquel.                                                                                                                   – Da, la fel ca în dă-mi cu împrumut chipul tău, a zis, scânteind din nou către Raquel.                        – De ce nu Borrow? l-am intrebat. Sau, și mai bine, Steal?”

Recenzie: Albastru de Safir de Kerstin Gier

Cartea asta a fost EXTRAORDINARĂ! După ce am citit Roşu de Rubin şi mi-a plăcut la nebunie, mă aşteptam la ceva la fel de bun şi de data aceasta. Dorinţa mi-a fost îndeplinită! Albastru de Safir mi-a plăcut şi mai mult decât prima carte din serie!

Lui Gwendolyn încă nu îi sunt dezvăluite toate secretele, iar curiozitatea ei creşte pe zi ce trece. Relaţia dintre Gideon şi Gwen (una dintre aspectele care îmi plac cel mai mult în această serie) îşi reia cursul normal la începutul cărţii, cei doi continuând de unde au rămas în volumul trecut. Dar totul va lua o întorsătură neaşteptată spre finalul cărţii, care, pe mine, cel puţin, m-a cam uimit, dar în acelaşi timp, mi-a plăcut. Kerstin Gier este una dintre puţinele scriitoare care ştiu cum să termine o carte care nu are un final foarte fericit şi să nu lase întrebări în urmă, ci doar o mare dorinţă de a afla ce se va întâmpla mai departe.

Un alt aspect pe care mă aşteptam să îl regăsesc şi în Albastru de Safir a fost simţul umorului. Această carte a fost FOARTE amuzantă! M-am prăpădit de râs la fiecare pagină. Gwendolyn se întoarce cu nonşalantul ei umor care m-a făcut să iubesc şi mai mult această carte. De asemenea, aducerea unui nou personaj în poveste, pe care îl veţi afla dacă veţi citi cartea, a fost mai mult decât bine-venită. La început, am crezut că va fi foarte enervant şi am sperat că va ieşi din scenă curând. Dar s-a dovedit a fi foarte amuzant şi foarte folositor, el ajutând-o pe Gwen să capete diverse informaţii şi să treacă peste momentele grele.

Cartea aceasta vă va plăcea foarte mult, mai ales dacă, la fel ca şi mine, vreţi să citiţi ceva jucăuş după toate cărţile fantasy. În concluzie, şi această carte a câştigat un loc pe lista cărţilor mele preferate şi îi mulţumesc lui Kerstin Gier fiindcă mi-a îndulcit zilele cu Albastru de Safir!

                  My rating:  5/5 stars 

Citate Albastru de Safir:

”- Trebuie să vă transmit că sunteţi aşteptat în Sala Dragonului, sir. Ini…Numărul şapte a venit şi doreşte să poarte o discuţie cu dumneavoastră. Dacă-mi permiteţi, o duc eu pe Miss la maşina ei.         – Miss nu are nici o maşină, spuse Xemerius. Nici măcar carnet nu are, isteţule!”

”- Eu m-am referit la verişoara mea Sofa, nu la verişoara mea Charlotte, am replicat eu. Vă asigur că…ăăă…că vă veţi distra mult mai bine cu Sofa decât cu Charlotte. Poate că Sofa nu e chiar aş a graţioasă, dar e mai delicată, are mai mult şarm şi un caracter mult mai plăcut.”